“Why did this disease choose me? I cannot carry it, if its just for the word: Fate.”
“I want to be like the air. The good-hearted person whose kindness overflows and people realize how important she was to them, once she is gone. I want to be that kind of person.”
1 Litre of Tears (1リットルの涙 - 1 Rittoru no Namida) este o drama japoneza bazata pe viata lui Aya Kito. Serialul a fost difuzat in 2005 de Fuji TV.
Descriere:
Acest serial este bazat pe povestea adevarata a unei fete pe nume Aya Kito care a suferit de o boala incurabila numita degenerare spino-cerebrala, dar care si-a trait viata din plin pana la 25 de ani, cand a incetat din viata. La inceputul serialului Aya Ikeuchi (Erika Sawajiri) este o fata normala de 15 ani, provenita dintr-o familie modesta. Mama sa este nutritionist, iar tatal ei are un magazin de tofu. Aya este cea mai mare dintre copii familiei Ikeuchi, avand inca doua surori Ako si Rikka si un frate Hiroki. Aya este mandria parintilor ei, este o eleva silitoare care a reusit sa fie admisa la o scoala de renume, este o sportiva exceptionala, facand parte din echipa de basket a scolii, prietenii o apreciaza si baiatul de care ii place a remarcat-o si a invitat-o, in sfarsit, la o intalnire. Insa tocmai cand totul mergea perfect pentru ea, tragedia a lovit. Aya a inceput incet sa realizeze ca nu isi mai poate controla membrele. Aici incepe suferinta ei. Aya vede cum pe zi ce trece boala ii "fura" rand pe rand toate lucrurile dragi: nu mai poate umbla, e nevoita sa renunte la echipa si la scoala la care a muncit atata pentru a fi admisa, prietenii se indeparteaza, nu mai poate vorbi clar, e tintuita la pat si intr-un final boala ii ia si ultimul lucru de pret "viata".
Gen: drama, school, romance, tragedie
In rolul principal: Erika Sawajiri
Numar de episoade: 11 + special
Durata episod: 47 min
Perioada de difuzare: 11 Octombrie 2005 – 20 Decembrie 2005
Episodul special: "Special Drama of 1 Litre of Tears: Memory"
In 5 Aprilie 2007, Fuji Television a difuzat un episod special de 3 ore. Actiunea are loc dupa 5 ani de la moartea lui Aya si ii are in vedere pe Haruto Asō, care a devenit doctor intre timp, la acelasi spital unde Aya a fost tratata si pe Ako Ikeuchi, sora mai mica a Ayei care este asistenta in devenire. Haruto are grija de o pacienta in varsta de 14 ani, Mizuki, care are aceeasi boala pe care a avut-o si Aya. Colegii de la scoala isi bat joc de ea, din cauza bolii pe care o are. Mizuki-chan decide sa nu primeasca terapie de nici un fel, care s-o ajute sa se faca mai bine, deoarece si-a pierdut dorinta de a trai. Haruto isi aminteste cum Aya s-a luptat cu boala sa pana in ultima clipa. Aya reapare in episod prin amintiri (scene preluate din serial cat si scene noi).
Stiati ca...?:
- O drama indoneziana intitulata "Buku Harian Nayla" (Nayla's Diary), a fost acuzata ca a plagiat "1 Litre of Tears".
- Drama chinezeasca "Tears of Happiness" este bazata pe "1 Litre of Tears ".
Parere:
M-am hotarat sa ma reapuc de drame coreene si japoneze si am ales la intamplare, prima peste care am dat fiind "Un litru de lacrimi". Inca din titlu si din descrierea serialului m-am asteptat sa fie trist..., dar nu a fost trist, ci a fost cel mai trist serial japonez pe care l-am vazut pana acum. De obicei, nu plang la seriale sau animeuri, poate sa moara orice personaj (impuscat, injunghiat sau mai stiu eu ce) si nimic, nici o lacrima (da, stiu ce o sa ziceti: "inima de gheata") , insa acest serial isi merita denumirea de tragedie: copii sau tineri care stiu ca o sa moara de o boala incurabila si se zbat zi de zi pana la sfarsit, asta e slabiciunea mea, filme cu subiecte ca acesta ma fac garantat sa plang, iar la acest serial nu am varsat doar cateva lacrimi, ci "1 litru de lacrimi"...Prevad ca va trebui de acum sa ma apuc de o comedie pentru a-mi reveni, insa stiu sigur ca nu voi mai fi ca inainte sa vizionez aceasta drama, deoarece m-a marcat, m-a facut sa vad altfel viata, putine filme fac asta, doar cele foarte reusite si acesta e unul dintre ele. Vizionand acest serial te face sa realizezi ca: "hey! Viata mea nu este atat de rea!"..."Ce daca nu pot sa imi permit nu stiu ce haina sau masina?" , "Care este problema daca m-am certat cu prietenul?", "Si ce ii daca nu am reusit sa intru la liceul/facultatea dorita?" Intotdeauna voi avea o a doua sansa. Pentru cei ca Aya nu exista, insa, o a doua sansa sa isi faca o cariera, sa se indragosteasca, sa isi intemeieze o familie... "De ce sa imi fac griji ca nu arat ca un fotomodel si nu sunt pe placul nu stiu cui?" Corpul meu este sanatos, pot umbla, alerga, vorbi, pot practica orice sport, pot face orice lucruri care par marunte, pentru noi cei sanatosi, insa care sunt adevarate provocari pentru cei bolnavi, pentru cineva ca Aya, pentru cineva a carui corp e ca o "cusca". Povestea sau mai bine spus viata lui Aya ne invata sa pretuim ce avem, sa traim clipa, sa alergam, sa cantam, sa dansam, sa facem toate aceste lucruri care mai tarziu nu vom mai fi in stare sa le facem si sa realizam ca: "Nu stii sa apreciezi ce ai pana nu pierzi acel lucru."
Personajele/Actorii: In primul rand, Aya este un model de urmat, avand un caracter puternic, nu se lasa doborata de boala, ci lupta cu incapacitatiile sale, dupa fiecare cazatura se ridica mergand mai departe, incearca sa se bazeze cat mai putin pe ajutorul celorlalti, urand faptul ca a devenit o corvoada pentru cei dragi si desi e constiienta de conditia ei incearca pe cat poate sa nu planga si sa zambeasca larg de fiecare data ( wow si ce mai zambet), vrand si chiar reusind prin jurnalele ei sa ii ajute sa ii incurajeze si pe altii, dandu-le speranta celor bolnavi. Asta mi-a placut la acest personaj perseverenta, zambetul si dorinta de ai ajuta pe altii.
In al doilea rand, nu ai cum sa nu te atasezi si de familia ei, oameni plini de viata, care reusesc sa zambeasca pentru a-si ascunde tristetea, o familie extrem de unita, care a facut tot posibilul sa ii faca Ayei viata cat mai usoara, sa-i aline suferinta.
Haruto Asou este un alt personaj (fictiv in cazul acesta) de care m-am atasat intr-un final. Nu a existat in realitate, ci a fost integrat in serial deoarece mama Ayei Kito a cerut ca acesta sa apara in poveste. In viata real Aya nu a avut niciodata un iubit asa ca mama ei s-a gandit ca in serial, fiica ei ar trebui sa aiba un pic de romantism, lucru imposibil pentru ea pe cand a fost in viata. Povestea de dragoste dintre Aya si Asou, daca o putem numi asa, este una speciala, la inceput nu mi-a prea placut Asou, insa pe parcurs a evoluat, Aya schimbandu-l in bine, iar el ia multumit, pentru acest fapt, fiindu-i alaturi pana la sfarsit. Desi aceasta era imobilizata la pat si incapabila sa vorbeasca, el a tinut chiar si asa la ea. Acesta a fost unul dintre lucrurile care m-a intristat: imposibilitatea acestora de a isi petrece viata impreuna. Mi-ar fi placut sa poata evolua relatia dintre ei doi, daca Aya nu ar fi avut boala ar fi fost un cuplu foarte frumos.
Ar mai fi de precizat doctorul lui Aya din serial, care e si el un model de urmat pentru medici, muncind din greu si cercetand pentru a gasi un leac pentru boala, un adevarat medic care si-a ales aceasta meserie pentru ca vrea intr-adevar sa salveze vieti. Un medic caruia chiar ii pasa de pacientii sai.
Acestea sunt doar cateva dintre personajele acestei drame, alaturi de care am mai si ras si am plans (mai mult), personaje care au prins viata datorita unor actori extrem de talentati, care au reusit prin jocul lor actoricesc sa ma faca sa trec prin nenumarate emotii.
Personajele/Actorii: In primul rand, Aya este un model de urmat, avand un caracter puternic, nu se lasa doborata de boala, ci lupta cu incapacitatiile sale, dupa fiecare cazatura se ridica mergand mai departe, incearca sa se bazeze cat mai putin pe ajutorul celorlalti, urand faptul ca a devenit o corvoada pentru cei dragi si desi e constiienta de conditia ei incearca pe cat poate sa nu planga si sa zambeasca larg de fiecare data ( wow si ce mai zambet), vrand si chiar reusind prin jurnalele ei sa ii ajute sa ii incurajeze si pe altii, dandu-le speranta celor bolnavi. Asta mi-a placut la acest personaj perseverenta, zambetul si dorinta de ai ajuta pe altii.
In al doilea rand, nu ai cum sa nu te atasezi si de familia ei, oameni plini de viata, care reusesc sa zambeasca pentru a-si ascunde tristetea, o familie extrem de unita, care a facut tot posibilul sa ii faca Ayei viata cat mai usoara, sa-i aline suferinta.
Haruto Asou este un alt personaj (fictiv in cazul acesta) de care m-am atasat intr-un final. Nu a existat in realitate, ci a fost integrat in serial deoarece mama Ayei Kito a cerut ca acesta sa apara in poveste. In viata real Aya nu a avut niciodata un iubit asa ca mama ei s-a gandit ca in serial, fiica ei ar trebui sa aiba un pic de romantism, lucru imposibil pentru ea pe cand a fost in viata. Povestea de dragoste dintre Aya si Asou, daca o putem numi asa, este una speciala, la inceput nu mi-a prea placut Asou, insa pe parcurs a evoluat, Aya schimbandu-l in bine, iar el ia multumit, pentru acest fapt, fiindu-i alaturi pana la sfarsit. Desi aceasta era imobilizata la pat si incapabila sa vorbeasca, el a tinut chiar si asa la ea. Acesta a fost unul dintre lucrurile care m-a intristat: imposibilitatea acestora de a isi petrece viata impreuna. Mi-ar fi placut sa poata evolua relatia dintre ei doi, daca Aya nu ar fi avut boala ar fi fost un cuplu foarte frumos.
Ar mai fi de precizat doctorul lui Aya din serial, care e si el un model de urmat pentru medici, muncind din greu si cercetand pentru a gasi un leac pentru boala, un adevarat medic care si-a ales aceasta meserie pentru ca vrea intr-adevar sa salveze vieti. Un medic caruia chiar ii pasa de pacientii sai.
Acestea sunt doar cateva dintre personajele acestei drame, alaturi de care am mai si ras si am plans (mai mult), personaje care au prins viata datorita unor actori extrem de talentati, care au reusit prin jocul lor actoricesc sa ma faca sa trec prin nenumarate emotii.
Nota: La inceput m-am gandit ca imi voi salva zecele pentru altceva (asta imi aminteste de inca un film trist cu tineri cu boli incurabile, de data aceasta american: "Sub aceeasi stea". Va indemn sa il vizionati si pe acesta :) ), dar daca "1 Litre of Tears" nu primeste 10, atunci nu stiu care serial. Asa ca din partea mea drama japoneza "1 Litre no Namida" primeste 10/10 ^.^
Melodii:
Only Human – K -ending theme:
Remioromen – Konayuki:
Remioromen - sangatsu kokonoka (9 March) – cantecul pe care il canta Aya si colegii sai la cor:
Theme song
Cartea
Titlul: 1 Rittoru no Namida
Autor: Aya Kitō
Data aparitiei: 25 Februarie 1986
Editura: Efue publication
Gen: non-fictiune, autobiografie
Tara: Japonia
Limba: Japoneza
Numar de pagini: 239
Aici puteti citi jurnalul tradus in engleza: http://morethanapic.blogspot.ro/2012/07/aya-kito-and-her-diary-english.html
1 Litre no Namida ( "1 Litru de lacrimi"; intitulat deasemenea si "Un jurnal cu lacrimi" (A Diary with Tears or A Diary of Tears) este jurnalul lui Aya Kito, care a fost publicat de mama acesteia la scurt timp de la moartea fetei. Jurnalul a fost original scris la persoana intai. Initial scopul jurnalului a fost acela ca Aya sa noteze in el impresile despre cum boala ii afecta viata de zi cu zi. Cum insa boala a progresat, jurnalul, a fost o modalitate pentru Kito de a-si exprima trairile intense cu care s-a confruntat in incercarea de a accepta, a se adapta si de a supravietui bolii. Cum spune chiar ea: "I write because writing is evidence that I am still alive." ("Scriu pentru ca scrisul este dovada ca sunt inca in viata")
1 Litre no Namida ( "1 Litru de lacrimi"; intitulat deasemenea si "Un jurnal cu lacrimi" (A Diary with Tears or A Diary of Tears) este jurnalul lui Aya Kito, care a fost publicat de mama acesteia la scurt timp de la moartea fetei. Jurnalul a fost original scris la persoana intai. Initial scopul jurnalului a fost acela ca Aya sa noteze in el impresile despre cum boala ii afecta viata de zi cu zi. Cum insa boala a progresat, jurnalul, a fost o modalitate pentru Kito de a-si exprima trairile intense cu care s-a confruntat in incercarea de a accepta, a se adapta si de a supravietui bolii. Cum spune chiar ea: "I write because writing is evidence that I am still alive." ("Scriu pentru ca scrisul este dovada ca sunt inca in viata")
Filmul
Daca preferati o adaptare a povestii mai fidela realitatii atunci vizionati filmul "1 Litre of Tears", care a aparut inaintea serialului. Eu personal am vazut filmul dupa ce am urmarit drama si nu am fost chiar asa incantata spre deosebire de serial la care am plans deja de la al doilea episod (sa nu mai amintesc de episodul 8 sau 11 T.T...)... As recomanda insa ambele, si filmul si serialul, pentru ca se completeaza unul pe altul. Serialul se concentreaza mai mult pe evolutia personajelor, relatiile dintre ele, fiind de 10 ori mai trist decat filmul, in timp ce filmul este mai focusat pe simptomele bolii, actiunea fiind plasata mai mult in spital si in scoala pentru cei cu dezabilitati. Singurul plus al filmului este faptul ca este mult mai realist decat drama, chiar fiind plasat in anii '80 (in timp ce serialul are personaje fictive si intamplariile au loc mai recent). Nota: 8.50-9/10
In rolul principal: Asae Oonishi
Data aparitiei: 10 februarie 2005
Durata: 98 de minute
Melodia de final: Sore he - Kato Ikuko : https://www.youtube.com/watch?v=5j51MFlv0aw
Durata: 98 de minute
Melodia de final: Sore he - Kato Ikuko : https://www.youtube.com/watch?v=5j51MFlv0aw
Aya Kitō (19 iulie 1962 – 23 mai 1988)
"Just being alive is such a lovely and wonderful thing."
"Live on. Live on forever." – Aya
.jpg)
Asta a fost minna-san! Nu plecati inainte de a va spune parerea despre postare si serial/film/carte ^.^
1 Litre of Tears sounds very sad! I haven't see The Fault in Our Stars, but I do have the book and am planning to read it soon. I know I will cry- so I have been putting it off!
RăspundețiȘtergere~Jess
Yes,"The Fault in Our Stars" is also very sad. The movie was really good and I am pretty sure the book is great and it is worth reading, I’m also planning to read it as soon as I get it. :)
Ștergere